- în caz de pericol
- in case of emergencyin / on emergency.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
în caz de pericol
Look at other dictionaries:
catapultă — CATAPÚLTĂ, catapulte, s.f. 1. Maşină de război, folosită mai ales la atacul cetăţilor, care servea, în antichitate şi la începutul evului mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanţe inflamabile asupra inamicului. 2. Dispozitiv… … Dicționar Român
iulus — IÚLUS s. (entom.; Iulus terrestris) şarpe orb. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime IÚLUS s.n. (biol.) Miriapod cu corp cilindric care se hrăneşte cu vegetale şi care, în caz de pericol, se răsuceşte în spirală. [< fr. iule, cf. gr … Dicționar Român
pichet — PICHÉT1 s.n. Numele unui joc de cărţi care se joacă (în două persoane) cu treizeci şi două de cărţi. – Din fr. piquet. Trimis de oprocopiuc, 16.03.2004. Sursa: DEX 98 PICHÉT2 s.n. Ţesătură deasă de bumbac, de mătase sau din fibre sintetice,… … Dicționar Român
sos — SOS1, sosuri, s.n. Preparat culinar lichid sau vâscos (de obicei condimentat) cu care se pregătesc sau cu care se servesc unele mâncăruri. – Din fr. sauce. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 S.O.S.2, s.o.s. uri, s.n. Apel internaţional… … Dicționar Român
Бутнару, Лео — Лео Бутнару Лео Бутнару (рум. Leo Butnaru; род. 5 … Википедия
ejectabil — ejectábil adj. m., pl. ejectábili; f. sg. ejectábilă, pl. ejectábile Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic EJECTÁBIL, Ă adj. Care poate fi ejectat. [cf … Dicționar Român
ejectare — ejectáre s. f., pl. ejectări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic EJECTÁRE s.f. Acţiunea de a ejecta; ejecţie. ♦ Scoatere afară automată a tuburilor cartuşelor trase dintr o armă. ♦ Aruncare afară a cabinei sau a scaunului… … Dicționar Român
nevoie — NEVÓIE, nevoi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă; spec. chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ♢ loc. adj. şi adv. (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar,… … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
autotomie — AUTOTOMÍE s.f. Proces de automutilare specific unor animale care constă în însuşirea de a şi detaşa în caz de primejdie o parte a corpului (coadă, picior etc.), care ulterior se poate regenera. [pr.: a u ] – Din fr. autotomie. Trimis de ana… … Dicționar Român
